nouă

Dacă aș avea nouă vieți, mi-aș petrece-o pe prima dintre ele în apă. 

Ca într-o încercare naivă și imperfect de umană de a prelungi cele nouă luni din placentă.

M-aș plimba prin mări și în oceane, m-aș scufunda până în adâncurile lor și aș înota cu delfinii. Aș privi răsăritul și apusul cum colorează apa care mi-e casă și pe mine odată cu ea. Aș ieși pe plajă doar de frică să nu-mi cadă degetele de cât de încrețite sunt și aș dormi goală pe nisipul fierbinte. Aș mirosi a mare și a dor, aș fi mereu bronzată și mi-aș prinde scoici și flori în păr. Aș fi liberă și mi-ar fi atât de bine cu ochii înverziți de soare și pistrui. 

Iar când aș simți că am înotat destul - ca și cum asta poate fi vreodată destul - m-aș îneca la miezul unei nopți cu lună plină, încercând să-mi țin ochii deschiși cât mai mult timp. Voi savura fiecare fărâmă de aer, iar când el se va termina, voi savura sufocarea pentru că astfel, nu-mi va mai fi frică.

Iar cea de-a doua viață va începe. 

Pe ea o voi dedica părinților mei. 

Aș sta cu ei mereu, le-aș învăța tabieturile. 

Aș avea răbdare cu mama când încearcă să mă învețe ceva nou, l-aș studia pe tata până aș înțelege tot ce nu-i de înțeles la el. Le-aș asculta secretele și regretele. Aș fi cel mai bun și vrednic copil din lumea asta și mi-aș dedica, literalmente, întreaga viață căutând noi moduri de a-i face fericiți pe oamenii ăștia care s-au pierdut creându-mă pe mine. 

Tata va muri primul, iar eu și mama îi vom duce flori de nu-mă-uita în fiecare duminică, vom sta cu el la povești și vom mânca alune. Apoi, se va duce mama și eu odată cu ea - pentru că cel mai liniștitor ar fi dacă părinții și copiii lor ar muri deodată, ca să nu sufere nimeni. 

A treia mea viață va fi sortită eșecului. 

Va fi viața în care voi face cele mai mari greșeli - pe toate!

În care voi fugi iresponsabil de mine și voi testa substanțe, în care voi fi hedonistă și nepăsătoare. Poate voi încerca și un delict sau două - ca s-o fac mai palpitantă și să-mi adaug niște anchete în ecuație. 

Voi fi neasumată, imatură, mincinoasă, invidioasă și plină de furie. Mă voi băga pe sub pielea oamenilor, spunându-le exact ce vor să audă și mă vor preocupa doar lucrurile de suprafață - cum arăt, ce port, câți oameni mă văd și mă admiră. Voi fi o nenorocită, așa că probabil voi muri într-un accident (pe care l-am provocat) sau mă voi sinucide într-un mod creativ și din cale-afară de dramatic.

Iar apoi va începe viața a patra. 

Mă voi naște la țară, voi copilări cu găini și rațe, voi călări tot ce prind - de la câinele din curte, la vaci, iezi și cai. Voi planta căpșuni în aprilie și voi decora bradul din curte în ajunul Crăciunului. Mă voi scălda goală în râu și-mi voi întinde hainele la uscat afară, în curte, la soare. Am să învăț să fac pâine și cozonaci, voi avea părul lung prins într-un batic alb și voi purta mereu rochii cu umerii goi. Voi umbla desculță și nemachiată. Dimineața voi bea lapte proaspăt muls de la vacile pe care le călăream odinioară, voi scrie pe prispă și voi cânta seara lângă un foc mic. 

Voi avea un bărbat minunat și patru copii pe care am să-i învăț să planteze flori și să deseneze. Copiii mei vor crește și își vor construi singuri case - cum au învățat de la tatăl lor, iar eu voi muri în patul meu, liniștită și împlinită că am trăit o viață simplă și minunată.

 

În cea de-a cincea mea viață, voi face toate școlile.

De la medicină, la design vestimentar, scenaristică și poate și niște contabilitate, așa de plictiseală. Aș fi cel mai învățat om de pe pământ și voi cunoaște detalii despre f i e c a r e lucru care s-a întâmplat vreodată. Nu voi avea viață personală, nu voi avea prieteni sau familie, pur și simplu îmi voi dedica existența studiului. Voi trăi singură. 

Apoi voi ajunge la 87 de ani și mă va lovi realitatea, voi intra în depresie și voi muri la fel de singură, în casa mea sufocată de cărți, iar cele șapte pisici mă vor mânca în fix patru zile. 

Îmi voi trăi a șasea viață normativ. 

Voi face pian și balet, voi merge la o facultatate „de viitor”, voi avea un job de la 9 la 17, mă voi căsători la 25 de ani cu un bărbat de care nu voi reuși niciodată să mă îndrăgostesc, dar care va fi un tată bun pentru copiii noștri. Voi face ceea ce societatea spune că e corect; voi trăi după legile lor și voi fi încadrată perfect în tipar. 

La 40 de ani voi fi o femeie plafonată și nefericită, care își ascunde neîmplinirea în buclele perfecte pentru care merge de trei ori pe săptămână la salon și pozele „de familie” pe care le postează ca să(-și) confirme că a reușit în viață. Soțul meu va fi ca o lampă în casa noastră - uneori voi uita că e acolo cu mine, iar când îmi voi aminti voi fi vag deranjată de prezența lui. 

Mă voi pensiona și voi începe să croșetez căciulițe pentru nepoții mei, voi merge să-i iau de la grădiniță, apoi de la școală, iar când vor pleca la facultate le voi trimite pachete cu gem și plăcinte făcute de mine. Voi muri înconjurată de familie și îmi voi spune, până la ultima suflare, că am trăit corect și frumos, deși, undeva în adâncul sufletului meu, voi ști întotdeauna că n-am făcut așa. 

A șaptea e cu noroc, așa că în ea voi călători. 

Voi fi doar eu cu mama mea; ea mă va face cu un străin în toaleta unui bar, pentru că și-a dorit un copil mai mult decât și-a dorit un bărbat, așa că mă va crește singură și vom locui într-o rulotă cu care vom cutreiera lumea în lung și în lat. Voi învăța despre culturi din celelalte colțuri ale lumii, voi dansa sub Aurora Boreală și voi zbura cu balonul în Cappadocia. Nu voi merge la școală, dar voi ști atât de multe lucruri despre viață și oamenii din ea. 

Când mama va muri, am s-o incinerez și am să-i împrăștii cenușa în toate locurile pe care le-am văzut împreună. Mă voi apuca de fumat, îmi voi lua doi câini și voi relua traseul, înapoi și singură. Voi muri liniștită, pe o pajiște, sub un tei, cu cei doi câini în brațe.  

În cea de-a opta viață voi fugi. 

Voi fugi de mine, de părțile pe care nu le pot schimba. 

Voi fi naivă, crezând că toate lucrurile care nu sunt în regulă la mine mă definesc. 

Voi încerca să mă regăsesc alergând după fluturi și voi căuta în fiecare loc, om și oraș greșit. 

Voi fi atât de captivată de căutarea mea încât nu-mi voi da seama cum a trecut viața pe lângă mine și eu n-am apucat s-o trăiesc. Aproape că nu voi realiza că încep să mor, așa că momentul fatal va veni ca o mare surpriză și mă va umple de regret. Voi crede că n-am făcut nimic cu mine și cu viața mea, dar…

…într-o clipă ultima mea viață va începe.

În cea de-a noua viață te voi căuta pe tine. 

Te voi aștepta în gări și sub sălcii. 

Mă voi muta în orașul în care te-am găsit prima dată sperând că te voi găsi în același bar ieftin.

Voi fi curajoasă și mă voi iubi, pentru că voi ști că asta mă va face mai pregătită pentru tine. 

Te voi recunoaște, pentru că ochii tăi vor avea ceva familiar, iar zâmbetul tău îmi va spune că sunt în siguranță. 

Te voi găsi și voi ști că sunt acasă.

Te voi iubi.

Mă vei iubi.

Iar asta va fi de ajuns.