Abrudul e un loc special pentru mine. Am spus-o și o voi mai spune aproape până la obsesie. Poate pentru că aici oamenii sunt calzi mereu și se bucură de lucrurile simple. Poate pentru că timpul trece mai blând și mai luminos sub cerul minunat al fiecărui apus. Poate pentru dorul pe care îl simt traversându-mi trupul din inimă și până în emisfera dreaptă, eliberând orice „griji” credeam importante și aducându-mă mai aproape de ceea ce contează cu adevărat.Poate pentru că m-am bucurat prea puțin de el atunci când i-a fost vremea, iar acum încerc să apuc cu toate degetele sufletului meu puținele zile pe care le apuc an de an aici. Poate pentru că e unul din puținele locuri în care pot mereu să mă întorc și să mă simt ca într-un moment anume; cea mai bună versiune a mea - o fată zâmbitoare, cu chef de viață și lucruri, care se bucură să bată mingea pe asfaltul rece de (lângă) munte și să deseneze ore la rând. Poate pentru jeleurile ieftine ce mă întorc în copilărie și biscuiții pe car
eu, când scriu, sunt cea mai bună versiune a mea.