să vizităm ce iubim

Abrudul e un loc special pentru mine. Am spus-o și o voi mai spune aproape până la obsesie.

 

Poate pentru că aici oamenii sunt calzi mereu și se bucură de lucrurile simple. Poate pentru că timpul trece mai blând și mai luminos sub cerul minunat al fiecărui apus. Poate pentru dorul pe care îl simt traversându-mi trupul din inimă și până în emisfera dreaptă, eliberând orice „griji” credeam importante și aducându-mă mai aproape de ceea ce contează cu adevărat.Poate pentru că m-am bucurat prea puțin de el atunci când i-a fost vremea, iar acum încerc să apuc cu toate degetele sufletului meu puținele zile pe care le apuc an de an aici.  

Poate pentru că e unul din puținele locuri în care pot mereu să mă întorc și să mă simt ca într-un moment anume; cea mai bună versiune a mea - o fată zâmbitoare, cu chef de viață și lucruri, care se bucură să bată mingea pe asfaltul rece de (lângă) munte și să deseneze ore la rând. Poate pentru jeleurile ieftine ce mă întorc în copilărie și biscuiții pe care nu îi mai găsesc nicăieri altundeva. Poate pentru variantă, Detunata și „strada pe din sus”. Poate pentru balmoș, plăcinte, târgul de luni și second hand-urile din care am plecat mereu mulțumită. 

Poate pentru oameni, pisici, cai sau văcuțele de pe deal. Poate pentru că vânzătoarea de la care cumpăr biscuiții care nu se mai găsesc nicăieri altundeva e aceiași de când știu de biscuiți (da, chiar îmi plac biscuiții ăia!). Poate pentru unchi, mătuși, veri și unica nepoată pe care o am. 

Poate pentru mama și ai mei bunici. Poate pentru toți oamenii iubiți care au trecut prin Abrud și cărora le-a rămas puțin suflet aici. Poate pentru oamenii iubiți care nu mai sunt aici-aici, dar sunt tot aici. 

Abrudul e „la țară” al meu. Locul în care veneam vara în vacanțe și nu înțelegeam încă de ce e atât de deosebit. 

Ei bine, mică mâncătoare de biscuiți, hai să-ți spună o mare mâncătoare de biscuiți cum stă treaba: ar părea că aici timpul stă în loc. Dar uneori, chiar pe sub nasul tău plin de firmituri, timpul trece și s-ar putea să-ți fure ceva mai important decât biscuiții. 

Să avem (și) grijă de ce iubim!