Mi-am dorit de când mă știu să am tot ce am acum. Am visat la casa mea - culmea, am și găsit-o în realitate, gata făcută, parcă special pentru mine. Visam la casa asta pentru că simțeam că în ea îmi voi găsi liniștea și libertatea și, în ultimă instanță, oricât de clișeic ar suna, mă voi găsi pe mine. Și exact așa am făcut. Am visat la momentul în care mă voi trezi dimineața și pieptul nu-mi va fi greu, ochii nu-mi vor fi scăldați în lacrimi, iar umerii nu mă vor durea de la poverile altora pe care le-am luat asupra mea. Niciodată nu am fost o mare fană a Paștelui. În afară de lumina care umple străzile și casele în noaptea de înviere, nu prea mă dă pe spate nimic legat de sărbătoarea asta. Nici măcar iepurașul nu era preferatul meu. Anul ăsta, totuși, ceva e diferit. Mi s-au împlinit visele, am lumină cât să umplu trei orașe, iar iepurașul a fost înlocuit de cea mai dragă pisică ce miroase a cartofi. M-am apucat de pregătiri de parcă fac ospăț pentru tot sectorul 2. Am avut n
eu, când scriu, sunt cea mai bună versiune a mea.