oh man...

 Bună dimineața tuturor, mai puțin bărbaților care țipă că s-au săturat de superficilitate, iar când dau de o gagică care are altceva decât genuțe și unghiuțe în cap se panichează și încep să arunce cu masculinitate toxică în stânga și în dreapta. 

Sunteți ok? Vreți să vorbim? 

 

Scriam acum ceva luni despre „bărbații care te simt dezlegată și sar ca vulturii”, dându-i ca exemplu pentru ce nu mi-aș dori niciodată să am lângă mine. Întâmplarea, contextul și norocul meu fulminant în viață au făcut să fie din ce în ce mai mulți pe zonă. Pe cuvânt că nu-i caut, pe cuvânt că nu-mi plac și pe cuvânt că nu cred că sunt mai mult de șapte în toată lumea asta care nu-s așa. 

Se vehiculează foarte mult pe toate rețelele diverse mesaje, clipuri, postări despre cum femeile sunt prea masculine și nu mai știu să primească ajutor de la un bărbat, despre cum drăguții de ei nu se mai simt utili și nu-și găsesc rostul lângă o femeie „dacă ea oricum se descurcă singură în tot și-n toate”. 

Luați un loc, băieți, vă zic eu care-i treaba! 

Dar înainte să vă zic care-i treaba (sau mă rog, să încerc, că dacă zic că știu poate iar vă luați jucăriile și fugiți la mami la geam) aș vrea să fiu foarte clară în legătură cu două lucruri: nu-s feministă și nu urăsc bărbații. 

Ok, bun, acum că m-am scuzat în fața voastră, hai să vedem ce-i cu energiile masculine și feminine, jocurile de putere și alte distracții din universul datingului modern.

Dacă e s-o luăm de la origini, bărbatul era cel care aducea mâncarea și asigura adăpostul, iar femeia se îngrijea de gospodărie, copii și păstra, în general, o atmosferă armonioasă în cămin.  

Cu mici excepții de femei care au trăit mult deasupra vremii lor - care, apropo, au și fost arse pe rug și acuzate de diverse scheme, vrăjeli și tzukahare - moda asta cu provider-ul și îngrijitoarea s-a păstrat o bună bucată de timp. 

Până când, mișcarea feministă (aia originală și bună, nu chestia asta grețoasă și dusă în cea mai proastă extremă care se întâmplă astăzi) a venit și a zis „Hei, dar chiar dacă purtăm fustă, putem face mai mult decât copii și cozonaci. Și știți ce? Nici fustă n-o să mai purtăm!” și s-au ridicat fetele noastre și au luptat pentru drepturi și egalitate de gen. 

Egalitate, prietenele mele din ziua de azi, nu supremația sexului frumos, că nici asta nu-i sănătos!

Și iată cum, în vreme de război, ciumă și molimă, femeile au început să preia din atribuțiile bărbaților și ușor-ușor s-a creat o bază pentru ceea ce astăzi se numește „femeie independentă (și plină de bani, haha, glume 2018)”. 

Revenind în absurdul contemporan, mai exact la experiența mea absurdă din contemporan, vă zic că nu mai pot. 

Pe lângă că nu înțeleg exact cum s-a ajuns aici, nu înțeleg nici ce fel de rumeguș expandat au în cap toți băieții ăștia care se dau mari șmecheri-masculini-provideri, dar de fapt sunt niște bombardieri obosiți, și, mai ales, nu mai pot cu replicile pe care le primesc și mustrările de genul „tuturor ne place o femeie puternică, dar nu atât de puternică” sau „îți dai seama cum m-ai făcut să mă simt (spunându-mi că ai putut să faci ceva singură)?” sau „tu ești de vină pentru că eu nu pot să-mi asum un rahat pe care l-am făcut”. 

Sunteți ok? Vreți să vorbim? 

În mod normal n-aș da din casă și oricum nu-s vreun influencer să am pretenția ca acest text să ajungă la mase, dar pentru cei care mă citesc și deja s-au atacat din diverse motive, vă mulțumesc că nu v-ați oprit din citit și uite, vă dau niște informații care poate vă ajută când dați de următoarea femeie puternică care vă sperie. 

Noi, femeile (normale la cap, care nu avem ceva de demonstrat), nu vrem să fim puternice. 

Nu mereu, cel puțin. 

Vrem să fim puternice în carieră, vrem să avem o voce în comunitate, vrem să dezbatem idei, să dăm naștere unor proiecte interesante și de succes, să strălucim și să reușim. 

Dar când ajungem acasă, când intrăm în ceea ce ar trebui să fie spațiul nostru de siguranță, unde putem în sfârșit să ne relaxăm după ce am terminat de dus lupte în lumea de afară, vrem să ne punem în cuier armura și bocancii de război și să ne topim mici și dulci în brațele voastre puternice. 

Da, în casa noastră, am vrea ca voi să fiți ăia puternici. 

Iar acum o să-mi spuneți: „Păi, fiți, dragă, mici și dulci, cine vă oprește?”. 

:) voi? 

În momentul în care într-o pereche bărbat-femeie, bărbatul nu este într-o strânsă legătură cu sine, sigur pe propria persoană, pe cine este, pe ce poate să ofere și pe motivele pentru care femeia l-a ales să-i fie alături (pentru că noi alegem, iar bărbații ok la cap știu, iar asta nu le afectează în nici un fel ego-ul), el va deveni acest băiețel defensiv și toxic care va încerca prin toate mijloacele să minimizeze femeia pentru a o aduce la nivelul său, având astfel iluzia că nu îi mai este inferior.

Fetelor, mă leg puțin și de voi acum. Știu că a fost nevoie de ani de comportamente de genul pentru a ajunge în punctul în care nu mai știm cum să cerem sau să primim ajutor, știu că e greu și puțin înspăimântător să lăsăm garda jos și să devenim mici și dulci. Dar mai știu și că avem abilitatea de a diferenția un băiețel defensiv și toxic de un bărbat, și ne doresc să reușim întotdeauna să vedem care-i care și să lăsăm garda jos când simțim că e loc. 

 

Iar voi, băieți, înțelegeți odată și pentru totdeauna că felul în care voi vă comportați cu noi, determină felul în care noi acționăm și reacționăm. 

Dacă tu stai toată ziua și o arzi la băute cu băieții, ai un job de student care, și ăla, te depășește și în rest te plângi de „nenorocitele dracului care sunt ele puternice și independente, că de asta nu merg lucrurile în țara asta dom’le!” nu ai cum să ții o femeie lângă tine (pentru a avea proprietatea termenilor, genuțe și unghiuțe nu egal femeie, a-mi pare scuze). 

Ai dat de o femeie puternică? Ți se pare că ești depășit de situație? Te simți inferior? 

Nu ești. Poate că ea a fost nevoită să fie așa din cauza prea multor dezamăgiri, din cauza unei copilării dificile sau a clasicelor daddy issues (pe care, da, le avem, dar unele dintre noi le mai si rezolvăm, pup). Poate că în loc să te panichezi și să te cari, că e varianta mai simplă, ai putea să stai să discuți cu ea sincer și asumat și să-i zici „uite tu, mă sperie că poți să faci atâtea lucruri fără mine, mă sperie că ești mai sigură pe tine și pe ceea ce îți dorești decât am fost eu vreodată, dar mi-ar plăcea să reușim cumva să ajungem la un nivel comun de unde să începem să creștem împreună.”. 

ÎȚI PROMIT CĂ LEȘINĂ! Eu m-am entuziasmat doar scriind asta și imaginându-mi că mi s-ar putea întâmpla vreodată, îți dai seama dacă chiar o să trăiesc asta cum am să mă împrăștii în paișpe direcții și am să mă îndrăgostesc iremediabil și irevocabil? 

E în regulă să nu fiți la același nivel când vă întâlniți. 

E în regulă să aveți viziuni diferite asupra unor lucruri. 

E FOARTE în regulă să comunicați eficient despre tot ce se întâmplă în și între voi. 

Și mai e FOARTE în regulă să realizați când ați dat peste o femeie d-asta cu armură și bocanci de război, să nu vă speriați și să considerați că nu aveți cum să ajungeți vreodată la „nivelul ei” (ce prostie, ce nivel? dacă nu îți dai tu valoare, cine să-ți dea?) ci mai degrabă să fiți sinceri și să-i cereți ajutorul dacă, cu adevărat, vreți să funcționeze lucrurile. 

Vă mai zic un secret și apoi vă las în pace că deja simt cum vine hate-ul peste mine. 

Nouă, femeilor, ne plac proiectele, așa că vă vom ține bucuroase de mână în timp ce vă duceți luptele. Ne place asumarea și efortul. Ne place să fim alintate, drăgălite, pisicite, iubite. Ne plac chiar și băieții, dacă ei manifestă un potențial de bărbați. Și ne-ar plăcea să-l atingă alături de noi. Cum spunea o femeie deșteaptă: „unele femei sunt făcute să crească bărbați” - aș completa „dar le-ar plăcea să se și bucure de rezultatul muncii lor”. 

Acest text nu este despre cineva anume, este despre toți băieții cu care am interacționat în ultima vreme, cei pe care i-am văzut că se flexează pe net, cei care vorbesc în reel-uri pe instagram despre cum ar trebui să fie femeile, dar lor încă le calcă mami pantalonașii. 

Vă pup și vă doresc să vă reveniți!