femei

Draga mea dragă, în seara asta te-am pomenit mult.

Mâine e 8 martie, iar eu am reușit, din nou, după doi ani de zile, sa fac o boacănă pe care tu în toți anii de jucat pe garaje și alergat roată blocul n-ai reușit. 

Sunt acum niște chestii, trotinete electrice se numesc. Pe vremea aia nu erau nici măcar trotinete analog, mecanice (?) …prea multe, așa că n-ai de unde să le știi. 

Mă rog, și îmi place mie mult să mă dau cu astea pentru că sunt și ieftine și rapide și le găsești prin tot orașul. Ei, acum doi ani am căzut și mi-am spart bărbia. Ieri am căzut iar și mi-am spart tibia. Sună mai rău decât este, dar totuși, în seara asta, e rău. 

E rău pentru că mă simt mică-mică, poate chiar mai mică decât tine. 

De fiecare dată când corpul meu pățește ceva, mă gândesc la tine și la ce treabă grozavă ai făcut protejându-l în toți anii în care era predispus la fel de fel de trăznăi. Chiar ai fost un copil bun! 

Pe lângă că sunt mică-mică, mai sunt și singur..ică. 🙂

Iar asta mă sperie mai tare decât orice lovitură.

Așa că aș vrea să-ți povestesc despre femei. 

Pentru că asta, poate, mi-ar aduce aminte și mie de unele lucruri importante, poate că m-ar mai linști și mi-ar calma pulsațiile din tibie. Oho, poate chiar adormim, cum ar fi!?

Tu știi deja că am fost crescute de femei. 

Viața a făcut să avem în jurul nostru tot felul de tipologii și caractere feminine din care să extragem seva cea mai bună și să o împletim la baza ființei. 

De la palma blândă și caldă ce ne ținea capul în fiecare seară înainte să adormim, când eram cât o franzelă, la mâinile răbdătoare și puternice care ne-au plimbat pașii curioși și ne-au făcut avion, Rose din Titanic și Statuia Libertății. De la ochii blânzi ai Doamnei învățătoare pe care o iubim din cale-afară, la vocea caldă care ne spunea mereu „hai să-ți mai pun niște cornulețe!”.

Unele femei importante din viața noastră au dispărut și e foarte important să nu le uităm niciodată - dimpotrivă, să le aruncăm câte un gând și un zâmbet când ne amintim; cine știe ce sfaturi bune or avea de acolo de sus! 

Apoi vor mai fi prietenele pe care ți le vei face de-a lungul vieții și care, la rândul lor, se vor cerne. Te va ajuta timpul, te va ajuta distanța, te vor ajuta întâmplările din viețile voastre - trebuie să ai încredere că pentru fiecare om care alege să iasă din viața ta, vor fi cel puțin doi care vor dori să intre; femei sau nu.

Apoi vor fi mamele. Care nu-s ale tale, dar pe care ți le însușești, pentru că așa faci tu, ca o moliucă ce ești! Să le trimiți un gând bun (în scris, chiar contează!!) la fiecare ocazie specială. Vei crește și vei vedea cât preț vei pune și tu pe lucrușoarele astea mărunte!

Iar toate aceste femei, cu tot cu noi, sunt complexe și complicate; ciudate, mofturoase, alintate, enervante, obositoare, paranoice uneori, proaste alteori; naive și curajoase, sensibile, trecute prin viață, din topor. 

Cu unele te vei conecta instant și veți păstra o legătură solidă de-a lungul anilor. Pe altele nu le vei suporta dinainte să deschidă gura. 

Altele ți se vor părea false, prefăcute sau lăudăroase. Uneori vei fi invidioasă, alteori le vei compătimi. 

Iar alteori, vei zice „atunci când mă fac mare, vreau să fiu …”. Nu trebuie să fii nimeni. Trebuie să fii tu. 

Îți mai spun un singur lucru, pe care mi l-a spus ultima femeie mișto găsită și invitată în viața noastră (vai, abia aștept s-o cunoști, o să-ți placă de ea!!): unele femei sunt făcute să crească bărbați! Mi-aș fi dorit să știu asta mai devreme, poate facem cumva…

Iar acum preiau legătura pentru a mulțumi acestor femei menționate mai sus! 

Vă mulțumesc că ați avut grijă de Iana în toate fazele ei - de la puiul cu care mă conversez eu pe aici, la adolescenta rebelă și răzvrătită (o să vorbesc și cu ea, stați liniștite!) și tânăra femeie.

Vă mulțumesc că ați păstrat ”sătucul de iubire” și sunteți alături de regina-mamă.

Vă mulțumesc pentru toate cadourile, mesajele, telefoanele, sfaturile cerute și necerute, părerile aidoma și încurajările din momentele alea.

Sunteți cea mai minunată adunare de emoție pură și iubire! Vă iubesc! 

Mămicuțo… nu te-am uitat. Nici nu te-am menționat punctual decât în câteva locuri. 

Am decis că anul acesta, cadoul tău de 8 martie este bucata asta de text. Știi tu de ce. 

Te iubesc! 

Iar tu, pitico, ai grijă la trotinete și oamenii pe care îi lași să (re)intre în viața ta! 

Singurătatea tot n-o să-ți placă. 

Te îmbrățișez moliuc! La mulți ani!