Treceți la conținutul principal

dragostea

Copil frumos, iar plângi?


Ce s-a mai întâmplat de data asta? Cine ți-a călcat pe suflețel? 

E a doua oară când vorbim în două săptămâni și de data asta sunt sigură că eu te-am căutat!


Mi-am dat seama că o fac, mai nou, atât de des, pentru că îmi lipsești tare. 

Mi-ar plăcea să pot să te las afară mai mult, dar crede-mă când îți spun, lumea nu mai e așa cum o știai tu. Și în plus, îmi plac mult conversațiile noastre private - mă liniștesc.


Azi aș vrea să vorbim despre dragostea ta. Dragostea noastră. 

Ceea ce ai simțit atunci când ai luat cățeii ăia din spatele blocului și i-ai dus la mama în casă, să-i îngrijiți și să-i salvați… lacrimile pe care le-ai plâns când Moș Crăciun ți-a scris că se „pensionează”… amintirea încețoșată, dar extraordinar de prezentă cu bunica și baloanele… dragoste!


Momente ca astea construiesc baza a ceea ce mai târziu vei manifesta, la rândul tău, față de alți oameni. Pe cel mai important și constant îl ai deja - îți face sandwich-uri cu fețe din ketchup în bucătărie! Apoi vor fi băieți, tipi, bărbați pe care îi vei iubi mai mult decât pe tine. Vor mai fi prieteni pentru care ai lăsa orice și ai merge oriunde; apoi vor fi oamenii pe care nu îi cunoști dar îi respecți și admiri; oamenii care nu te cunosc decât prin ceea ce scrii; oamenii-surpriză. 


Ei, și pentru că te cunosc ca pe mine - haha - lasă-mă să-ți spun ce NU face dragostea ta. Dragostea noastră. De fapt, e vorba despre ce nici o dragoste nu face, dar îți va fi foarte greu să accepți. 


Dragostea nu crește, nu schimbă și nu îmbunătățește - dacă nu e lăsată. Vei vrea, de foarte multe ori de-a lungul vieții, să crezi că poți iubi oamenii până acolo unde devin „cea mai bună versiune a lor”. Vei spera că dragostea ta va fi suficient de puternică, blândă și răbdătoare încât să-i schimbe. Vei aștepta cuminte să-i simți vindecați. Doar că… vezi tu, nimeni nu poate face asta. Ceea ce poți și trebuie să înveți să îți fie de ajuns, e să ții oamenii cu dragoste de mână în timp ce ei se salvează singuri. 


Dragostea nu doare. Nu există scenariu, poveste sau univers în care să fie altfel. 

Dacă doare, nu mai e dragoste. 

Dacă vrea să aibă dreptate, nu mai e dragoste.

Dacă îți îngreunează sufletul, nu mai e dragoste. 

Dacă te face să te îndoiești de tine, nu mai e dragoste. 


Dragostea nu pune condiții. Dacă ai pus condiții iubirii, ai pierdut iubirea. Să nu faci asta niciodată!


Dragostea nu e proastă, naivă sau credulă - dar tu poți deveni așa, puțin, din cauza ei.


Uneori, vei iubi singură. 

Asta n-ar trebui să te facă să renunți. 

Poate că sorții au fost potrivnici, momentul nepotrivit sau tu prea devreme, el prea târziu. Oricum ar fi, trăiește dragostea chiar și în singurătate. 

În primul rând, pentru că n-ai de ales. Îți va inunda ființa cu aceeași viteză și te va împuternici la fel de tare. Las-o să-și facă treaba, și dacă ai norocul să apară și întârziatul pământului, bucurați-vă de dragostea care v-a mai rămas. 

În al doilea rând, pentru că vei învăța multe. Lecții dure și dureroase, dar care vor cântări puternic în ceea ce vom numi mai târziu „caracter”. 

Și nu în ultimul rând, pentru că, vei vedea, chiar dacă nu le e adresată în mod direct, se va răsfrânge asupra multor oameni și o vei turna în alte suflete.


Dragostea ta, dragostea mea, va fi mare și bogată și viscerală și darnică, lipsită de sine și plină de noblețe, grijă și bunăvoință. 

O să dai peste oameni care se vor speria de ea, oameni care vor râde de ea, oameni care vor fugi de ea, oameni care nu o vor înțelege și oameni care o vor considera în fel și chip. 

Te rog, încearcă să nu uiți niciodată că felul în care ei se raportează la dragostea ta spune ceva despre ei, nu despre tine.  


Această dragoste mare te va face de multe ori moale. Moliucă. Am să las la latitudinea ta-de-atunci-din-fiecare-moment-în-parte să decizi dacă (mai) ierți, (mai) accepți, (mai) crezi, (mai) încerci. Doar să ai mare băgare de seamă!


Iar când va fi prea greu, prea apăsător sau vei simți că „mai bine mori decât să simți așa mult”, respiră adânc, amintește-ți de ce ai început și incearcă să nu.pierzi.dragostea. 


Mă gândesc să-ți iau și o pisică pentru mai încolo, da’ mai vedem! 

Ceva îmi spune că nu te vei opri la una...


Capul sus! Mai avem multă dragoste în față!

Te iubesc!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

URIAȘ

Există oameni și apoi există Oameni. Uriași. Mama mea mi-a adus în viață foarte mulți Oameni. I-a adunat și i-a ales cu atenție ca să am cu certitudine ceva important de învățat de la ei. I-a așezat cu grijă în viața noastră și m-a învățat să-i iubesc atât de frumos încât mulți dintre ei au devenit familie - familia pe care ți-o alegi. Când eram mică eram foarte revoltată că sunt mai mereu printre oameni mari. Mi se părea că n-am timp să copilăresc și că ard etape. Apoi am crescut, m-am făcut și eu om mare și mi-am dat seama cât de valoros e că am crescut așa. Artiștii sunt Oamenii buni ca o pâine caldă, curați și frumoși din interior spre exterior. Cu o lumină în ochi pe care nici un alt om de pe lumea asta nu o are. Cu o vorbă înțeleaptă și răbdătoare și glume delicioase cu subtext și pretext. Am crescut printre ei și sunt tare fericită că a fost așa. Problema cu ce a făcut mama mea e că nu și-a dat, nici ea, nici eu acum că sunt mare, seama că pe cât de bogată și importa...

pelerinaj

Spuneam acum câteva săptămâni că îmi amintesc clar perioade din viața mea în care visam la tot ce am acum. Că acum, acest tot s-a împlinit și nu pare să se oprească din împlinire prea curând.    Exact așa mi-au fost ultimele zece zile, care au făcut o tranziție minunată dinspre 26 – care a fost cel mai greu, dureros și zbuciumat an din viața mea de până acum, spre 27 – care se arată a fi ceva minunat; primele șapte zile din el au fost așa și nu e un secret că îmi doresc ca toate celelalte să fie aidoma. Am plecat de nebună, cu pisica ce miroase a cartofi, pe tren spre Satu Mare - prima dată pentru pisică și prima dată în ultimii mulți ani pentru mine, la vagon clasa a doua, cu 15 lei (mai ieftin decât un Uber din București în București). Am avut cea mai colorată companie; niște neni care mi-au povestit vrute și nevrute: de-ale conspirațiilor și credințelor oamenilor care votează cu AUR și cred că 5G ne-a adus corona. A fost obositor, amuzant și mi-a amintit cât de curajoasă ...

ma 1 ac

A trecut un an de când m-am apucat de mine.  Un an de când mi-am adunat tot curajul pe care l-am găsit în ființa mea mică și l-am purtat mândră pe umeri și în brațe, pășind pe calea la care visam de mult prea mult timp.  Oficial, am terminat primul an de master, acum, după excursia la Sibiu, unde am jucat spectacolul-performance-examen Grand Hotel Danemarca în cadrul FITS și n-am cum să nu marchez momentul cu niște gânduri și foarte multe sentimente adunate în cele nouă luni de când fac asta.  Nu cred că e deloc o coincidență că durata unui an universitar (sau școlar, fie vorba între noi, dar am trecut de etapa aia așa că nu mai știu care sunt acum emoțiile clasei a șaptea) coincide cu durata unei sarcini. În special în cazul facultăților vocaționale, mi se pare o metaforă tare frumoasă dacă vei considera că cele nouă luni ale fiecărui an te formează dintr-o moleculă cu potențial în ceva desăvârșit. Ca și cum ai aceste luni pentru a acumula și a învăța și a deprinde tot c...