Treceți la conținutul principal

dragostea

Copil frumos, iar plângi?


Ce s-a mai întâmplat de data asta? Cine ți-a călcat pe suflețel? 

E a doua oară când vorbim în două săptămâni și de data asta sunt sigură că eu te-am căutat!


Mi-am dat seama că o fac, mai nou, atât de des, pentru că îmi lipsești tare. 

Mi-ar plăcea să pot să te las afară mai mult, dar crede-mă când îți spun, lumea nu mai e așa cum o știai tu. Și în plus, îmi plac mult conversațiile noastre private - mă liniștesc.


Azi aș vrea să vorbim despre dragostea ta. Dragostea noastră. 

Ceea ce ai simțit atunci când ai luat cățeii ăia din spatele blocului și i-ai dus la mama în casă, să-i îngrijiți și să-i salvați… lacrimile pe care le-ai plâns când Moș Crăciun ți-a scris că se „pensionează”… amintirea încețoșată, dar extraordinar de prezentă cu bunica și baloanele… dragoste!


Momente ca astea construiesc baza a ceea ce mai târziu vei manifesta, la rândul tău, față de alți oameni. Pe cel mai important și constant îl ai deja - îți face sandwich-uri cu fețe din ketchup în bucătărie! Apoi vor fi băieți, tipi, bărbați pe care îi vei iubi mai mult decât pe tine. Vor mai fi prieteni pentru care ai lăsa orice și ai merge oriunde; apoi vor fi oamenii pe care nu îi cunoști dar îi respecți și admiri; oamenii care nu te cunosc decât prin ceea ce scrii; oamenii-surpriză. 


Ei, și pentru că te cunosc ca pe mine - haha - lasă-mă să-ți spun ce NU face dragostea ta. Dragostea noastră. De fapt, e vorba despre ce nici o dragoste nu face, dar îți va fi foarte greu să accepți. 


Dragostea nu crește, nu schimbă și nu îmbunătățește - dacă nu e lăsată. Vei vrea, de foarte multe ori de-a lungul vieții, să crezi că poți iubi oamenii până acolo unde devin „cea mai bună versiune a lor”. Vei spera că dragostea ta va fi suficient de puternică, blândă și răbdătoare încât să-i schimbe. Vei aștepta cuminte să-i simți vindecați. Doar că… vezi tu, nimeni nu poate face asta. Ceea ce poți și trebuie să înveți să îți fie de ajuns, e să ții oamenii cu dragoste de mână în timp ce ei se salvează singuri. 


Dragostea nu doare. Nu există scenariu, poveste sau univers în care să fie altfel. 

Dacă doare, nu mai e dragoste. 

Dacă vrea să aibă dreptate, nu mai e dragoste.

Dacă îți îngreunează sufletul, nu mai e dragoste. 

Dacă te face să te îndoiești de tine, nu mai e dragoste. 


Dragostea nu pune condiții. Dacă ai pus condiții iubirii, ai pierdut iubirea. Să nu faci asta niciodată!


Dragostea nu e proastă, naivă sau credulă - dar tu poți deveni așa, puțin, din cauza ei.


Uneori, vei iubi singură. 

Asta n-ar trebui să te facă să renunți. 

Poate că sorții au fost potrivnici, momentul nepotrivit sau tu prea devreme, el prea târziu. Oricum ar fi, trăiește dragostea chiar și în singurătate. 

În primul rând, pentru că n-ai de ales. Îți va inunda ființa cu aceeași viteză și te va împuternici la fel de tare. Las-o să-și facă treaba, și dacă ai norocul să apară și întârziatul pământului, bucurați-vă de dragostea care v-a mai rămas. 

În al doilea rând, pentru că vei învăța multe. Lecții dure și dureroase, dar care vor cântări puternic în ceea ce vom numi mai târziu „caracter”. 

Și nu în ultimul rând, pentru că, vei vedea, chiar dacă nu le e adresată în mod direct, se va răsfrânge asupra multor oameni și o vei turna în alte suflete.


Dragostea ta, dragostea mea, va fi mare și bogată și viscerală și darnică, lipsită de sine și plină de noblețe, grijă și bunăvoință. 

O să dai peste oameni care se vor speria de ea, oameni care vor râde de ea, oameni care vor fugi de ea, oameni care nu o vor înțelege și oameni care o vor considera în fel și chip. 

Te rog, încearcă să nu uiți niciodată că felul în care ei se raportează la dragostea ta spune ceva despre ei, nu despre tine.  


Această dragoste mare te va face de multe ori moale. Moliucă. Am să las la latitudinea ta-de-atunci-din-fiecare-moment-în-parte să decizi dacă (mai) ierți, (mai) accepți, (mai) crezi, (mai) încerci. Doar să ai mare băgare de seamă!


Iar când va fi prea greu, prea apăsător sau vei simți că „mai bine mori decât să simți așa mult”, respiră adânc, amintește-ți de ce ai început și incearcă să nu.pierzi.dragostea. 


Mă gândesc să-ți iau și o pisică pentru mai încolo, da’ mai vedem! 

Ceva îmi spune că nu te vei opri la una...


Capul sus! Mai avem multă dragoste în față!

Te iubesc!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

tot ce știu despre iubire

  Există iubiri.  Și apoi există Iubiri.  Nu am mai scris inspirată de cineva de ani buni. Nu inspirată-bun.  Nu am mai găsit puterea, dorința sau poezia în oamenii din jurul meu.  Oamenii pe care am ales să-i iubesc și care au ales să nu.  Cred că am fost prea sufocată, pentru prea mult timp de ceea ce a trebuit să fiu pentru ei,  crezând cu toată ființa că asta îi va  vindeca  ajuta i n s p i r a dar oamenii nu pot fi vindecați, ajutați, inspirați atunci când ei nu vor.  Apoi a apărut.  Ca o primăvară a vieții mele, într-o primăvară a vieții mele.  Fără așteptări, fără întrebări, fără griji și temeri că aș putea fi și simți prea mult.  M-a privit cum nici un alt bărbat nu m-a privit. M-a simțit cum nimeni nu m-a simțit.  Mi-a arătat că Iubirea nu îți crește adrenalina, ci îți relaxează umerii.  Atât de normal, natural și firesc încât n-am putut să nu cad.  Am căzut pradă ochilor care au văzut dincolo de zi...

furtuna

Afară e furtună - cald, dar furtună.  Mi-am dat seama că așa e și în mine.  Am vrut să scriu asta pentru că mi s-a părut frumos și n-am vrut să uit.  Și dacă tot sunt aici și n-am mai scris demult, aș putea să scriu puțin.  Ce să scriu?  Habar n-am.  Hai să-ți zic ce am mai făcut de când n-am vorbit.  De când n-am mai vorbit e cam demult, pentru că am fost prinsă de/cu/în diverse lucruri și din câte pot să-mi amintesc, ultima dată când am vorbit pierdeam pe cineva drag tare și îmi plângeam dorul pe aici.  Sunt peste trei luni de atunci și s-au simțit cât trei vieți.  A fost ziua noastră. A trecut 27, a venit 28.  Nu-mi place.  Ca număr, vreau să zic. Cu toate că sunt, probabil, cel mai străin-de-numere om de pe lumea asta - că nu mi-a plăcut matematica, nu înțeleg mai departe de fracții nimic și am mai fost și la profil uman în liceu - îmi plac numerele. Îmi place să le atribui semnificații, să decid că o vârstă e mai frumoasă decât...

dacă ieri eram Dumnezeu

Dacă ieri eram Dumnezeu aș fi fost foarte departe de ceea ce ar trebui să fie un Dumnezeu.  Dacă ieri eram Dumnezeu aș fi fost egoistă și aș fi dat o lege prin care din familiile care sunt deja foarte mici nu mai trebuie să moară nimeni.  Dacă ieri eram Dumnezeu trimiteam un miracol într-un mic oraș de munte și o speranță nemărginită în inimi din toate colțurile țării.  Dar ieri nu am fost Dumnezeu, iar azi sunt o fetiță singură și tristă, o nepoată îndoliată și un om revoltat și nemulțumit care nu înțelege de ce oamenii pe care îi iubește continuă să dispară.  Obișnuiam să cred despre mine că mă descurc bine cu moartea - că o știu gestiona și pentru că multă vreme nu m-a afectat așa cum vedeam că se întâmplă în jur, voi reuși să-mi țin puterea și să rămân implacabilă în fața ei.  Totuși, a apărut această conștientizare dureroasă a greutății pierderilor pentru care nu eram pregătită și care îmi sfâșie inima din piept mai mult și mai mult de la moarte la moarte....