Treceți la conținutul principal

te pup

Ce faci? Cum ești?

Îți mai e frică de întuneric? Încerci să nu? Sunt mândră de tine!


Uite, m-am așezat pe marginea asta de vis, să-ți scriu și să-ți spun niște lucruri, pentru că am simțit că mă cauți. Iar dacă am simțit greșit, să mă ierți, poate te căutam eu.


Mă gândesc foarte des la tine. De cele mai multe ori mă întreb dacă te-am făcut mândră, fericită, mulțumită cu locurile în care am dus viața noastră. Știu că nu toate sunt cele mai însorite, dar să știi că am căutat mereu să fie, totuși, măcar o rază. 


Și uite, chiar cu asta aș vrea să încep.. 


Nu mereu vei vedea soarele. Și nici nu ar trebui. Furtunile ne cresc; dar ne și răcesc. 

Îți doresc să nu pierzi niciodată raza - avem una ascunsă bine în suflet, ai s-o găsești când vei avea cea mai mare nevoie de ea!


Iubirea nu e totul. Adică e. E absolut tot ce merită prețiut și protejat și îngrijit pe lumea asta (alături de artă, poate), dar nu ar trebui să devină centrul universului tău! 

Tu ești cea mai importantă! - ți-o spun eu și ți-o mai spun și alți oameni pe aici.


O să fii rănită. Uneori pentru că meriți, alteori pentru că atât s-a putut de cealaltă parte. Pentru că iubești prea mult și prea curajos. Pentru că ai așteptări prea mari. Pentru că ești proastă de gură - Doamne, cât mi-aș dori să fi putut schimba asta! Pentru că ești impulisvă și gândești după ce faci, nu înainte - și doar ți-a spus, și îți va mai spune, mama de atâtea ori!!! 

Și vei mai fi rănită și din greșeală, și pentru că nu a știut, nu și-a dat seama, lalalaa. 

Ideea e să nu rănești și tu înapoi, pe cât posibil. Îți va fi greu și nu-ți va ieși întotdeauna, dar trebuie să.încerci.mereu!


O să te bucuri de multe ori fără să știi de ce. Vei avea momente în care o senzație nepământeană te va cuprinde de sus până jos și vei simți că vibrezi de fericire. 

Respiră și asimilează starea! Se împuținează cu timpul și îți va fi dor de ele.


Trebuie să muncești! Nu îți place, știu. Dar trebuie. E absolut singura cale. 

Crede-mă când îți spun, am încercat și așa și pe dincolo, dar nicidoată nu iese DACĂ.NU.MUNCEȘTI. 

Iar când crezi că nu mai poți să muncești, ți se pare că ai obosit și nu mai ai resurse, încea…


...rcă să te odihnești! Dar nu transforma odihna într-o vacanță prelungită. 

Trebuie să știi diferența între pauză, vacanță, concediu, turul Europei, dispari o lună pe o insulă din Mexic și pensie. Și să le aplici pe fiecare la timpul lor!


Trebuie să-ți impui limite. Știu, nici asta nu îți place. Nici nu îți va plăcea vreodată, dar trebuie să încerci - să încercăm. 

Uneori va fi nevoie să fim nemiloase cu noi! 


Instinctul îți e cea mai bună armă! 

Să ai mereu încredere în el! 


Mama nu e un dușman. Știu că pare, de multe ori… Știu că te enervează și nu înțelege și pare că e total împotriva ta. Dar tot ce spune vine din cel mai cald si bun și blând și drag loc. Poate nu alege mereu cele mai …prietenoase cuvinte (și ar trebui să știi, că nici tu n-o faci!), dar îți vrea tot binele de pe pământ și încă un pic „că cine știe când ne trebuie”. Și mai las-o în pace cu lucrurile pe care le tot adună prin casă - o să vezi că faci la fel! 

Te iubește, o iubești, nu vă mai creați probleme din nimic!


Învață să fii singură. Să stai cu tine și să-ți fie bine. Să vorbești blând cu tine. Să te ierți, să te asculți. Să tragi când e de tras și să stai când e de stat - insist puțin, știu eu de ce. Să faci ce îți place, să știi ce îți place. Să nu te plictisești, dragă, niciodată singură! 

*Pe de altă parte, vai, ce o să te mai plictisești de multe ori… ca atunci când căscai la grădiniță la serbare că te plictiseai - superb. O să mai caști!


Ești puternică și mare (deja). Puțini sunt. Mulți se vor speria de puterea ta, nu vor ști să o gestioneze și vor pleca. Lasă-i. Tu rămâi mare, ei rămân mici - așa e viața. Nu poți schimba, ajuta sau crește pe cine nu se lasă.


Ai grijă cu băieții. Hahhahahaha, pe bune! Sunt fix cum nu te aștepți - de la cel mai bun la cel mai rău sens. Și știi de ce? Pentru că sunt simpli. Prea simpli. Noi nu înțelegem „simpli”. Dar o să vezi că ușor, ușor, cu timpul, vei începe să înțelegi. Mai greu va fi să accepți. 

Doar încearcă să vezi atunci când oamenii îți arată cine sunt. 

Și să nu (mai) privești în ochi care nu te (mai) văd. 

Tu ești cea mai importantă! - ți-am ziiiiiiss.


Ține-te de scris, abia l-ai descoperit! 

Crede-mă că e o altă armă bună! 

Vei ajunge la un moment dat să spui că ești… cea mai bună versiune a ta când scrii. 

Ești! - testez chiar acum.


Ai grijă de tine, încearcă să rămâi moale… moliucă, cum zice mama :)

Treptat, va deveni o mare putere că ești așa. 

Trebuie doar să n-o pierzi.


Hai, vezi că întârzii la școală!

Și nu te mai trezi morocănoasă!


te pup 





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

URIAȘ

Există oameni și apoi există Oameni. Uriași. Mama mea mi-a adus în viață foarte mulți Oameni. I-a adunat și i-a ales cu atenție ca să am cu certitudine ceva important de învățat de la ei. I-a așezat cu grijă în viața noastră și m-a învățat să-i iubesc atât de frumos încât mulți dintre ei au devenit familie - familia pe care ți-o alegi. Când eram mică eram foarte revoltată că sunt mai mereu printre oameni mari. Mi se părea că n-am timp să copilăresc și că ard etape. Apoi am crescut, m-am făcut și eu om mare și mi-am dat seama cât de valoros e că am crescut așa. Artiștii sunt Oamenii buni ca o pâine caldă, curați și frumoși din interior spre exterior. Cu o lumină în ochi pe care nici un alt om de pe lumea asta nu o are. Cu o vorbă înțeleaptă și răbdătoare și glume delicioase cu subtext și pretext. Am crescut printre ei și sunt tare fericită că a fost așa. Problema cu ce a făcut mama mea e că nu și-a dat, nici ea, nici eu acum că sunt mare, seama că pe cât de bogată și importa...

pelerinaj

Spuneam acum câteva săptămâni că îmi amintesc clar perioade din viața mea în care visam la tot ce am acum. Că acum, acest tot s-a împlinit și nu pare să se oprească din împlinire prea curând.    Exact așa mi-au fost ultimele zece zile, care au făcut o tranziție minunată dinspre 26 – care a fost cel mai greu, dureros și zbuciumat an din viața mea de până acum, spre 27 – care se arată a fi ceva minunat; primele șapte zile din el au fost așa și nu e un secret că îmi doresc ca toate celelalte să fie aidoma. Am plecat de nebună, cu pisica ce miroase a cartofi, pe tren spre Satu Mare - prima dată pentru pisică și prima dată în ultimii mulți ani pentru mine, la vagon clasa a doua, cu 15 lei (mai ieftin decât un Uber din București în București). Am avut cea mai colorată companie; niște neni care mi-au povestit vrute și nevrute: de-ale conspirațiilor și credințelor oamenilor care votează cu AUR și cred că 5G ne-a adus corona. A fost obositor, amuzant și mi-a amintit cât de curajoasă ...

ma 1 ac

A trecut un an de când m-am apucat de mine.  Un an de când mi-am adunat tot curajul pe care l-am găsit în ființa mea mică și l-am purtat mândră pe umeri și în brațe, pășind pe calea la care visam de mult prea mult timp.  Oficial, am terminat primul an de master, acum, după excursia la Sibiu, unde am jucat spectacolul-performance-examen Grand Hotel Danemarca în cadrul FITS și n-am cum să nu marchez momentul cu niște gânduri și foarte multe sentimente adunate în cele nouă luni de când fac asta.  Nu cred că e deloc o coincidență că durata unui an universitar (sau școlar, fie vorba între noi, dar am trecut de etapa aia așa că nu mai știu care sunt acum emoțiile clasei a șaptea) coincide cu durata unei sarcini. În special în cazul facultăților vocaționale, mi se pare o metaforă tare frumoasă dacă vei considera că cele nouă luni ale fiecărui an te formează dintr-o moleculă cu potențial în ceva desăvârșit. Ca și cum ai aceste luni pentru a acumula și a învăța și a deprinde tot c...