Treceți la conținutul principal

te pup

Ce faci? Cum ești?

Îți mai e frică de întuneric? Încerci să nu? Sunt mândră de tine!


Uite, m-am așezat pe marginea asta de vis, să-ți scriu și să-ți spun niște lucruri, pentru că am simțit că mă cauți. Iar dacă am simțit greșit, să mă ierți, poate te căutam eu.


Mă gândesc foarte des la tine. De cele mai multe ori mă întreb dacă te-am făcut mândră, fericită, mulțumită cu locurile în care am dus viața noastră. Știu că nu toate sunt cele mai însorite, dar să știi că am căutat mereu să fie, totuși, măcar o rază. 


Și uite, chiar cu asta aș vrea să încep.. 


Nu mereu vei vedea soarele. Și nici nu ar trebui. Furtunile ne cresc; dar ne și răcesc. 

Îți doresc să nu pierzi niciodată raza - avem una ascunsă bine în suflet, ai s-o găsești când vei avea cea mai mare nevoie de ea!


Iubirea nu e totul. Adică e. E absolut tot ce merită prețiut și protejat și îngrijit pe lumea asta (alături de artă, poate), dar nu ar trebui să devină centrul universului tău! 

Tu ești cea mai importantă! - ți-o spun eu și ți-o mai spun și alți oameni pe aici.


O să fii rănită. Uneori pentru că meriți, alteori pentru că atât s-a putut de cealaltă parte. Pentru că iubești prea mult și prea curajos. Pentru că ai așteptări prea mari. Pentru că ești proastă de gură - Doamne, cât mi-aș dori să fi putut schimba asta! Pentru că ești impulisvă și gândești după ce faci, nu înainte - și doar ți-a spus, și îți va mai spune, mama de atâtea ori!!! 

Și vei mai fi rănită și din greșeală, și pentru că nu a știut, nu și-a dat seama, lalalaa. 

Ideea e să nu rănești și tu înapoi, pe cât posibil. Îți va fi greu și nu-ți va ieși întotdeauna, dar trebuie să.încerci.mereu!


O să te bucuri de multe ori fără să știi de ce. Vei avea momente în care o senzație nepământeană te va cuprinde de sus până jos și vei simți că vibrezi de fericire. 

Respiră și asimilează starea! Se împuținează cu timpul și îți va fi dor de ele.


Trebuie să muncești! Nu îți place, știu. Dar trebuie. E absolut singura cale. 

Crede-mă când îți spun, am încercat și așa și pe dincolo, dar nicidoată nu iese DACĂ.NU.MUNCEȘTI. 

Iar când crezi că nu mai poți să muncești, ți se pare că ai obosit și nu mai ai resurse, încea…


...rcă să te odihnești! Dar nu transforma odihna într-o vacanță prelungită. 

Trebuie să știi diferența între pauză, vacanță, concediu, turul Europei, dispari o lună pe o insulă din Mexic și pensie. Și să le aplici pe fiecare la timpul lor!


Trebuie să-ți impui limite. Știu, nici asta nu îți place. Nici nu îți va plăcea vreodată, dar trebuie să încerci - să încercăm. 

Uneori va fi nevoie să fim nemiloase cu noi! 


Instinctul îți e cea mai bună armă! 

Să ai mereu încredere în el! 


Mama nu e un dușman. Știu că pare, de multe ori… Știu că te enervează și nu înțelege și pare că e total împotriva ta. Dar tot ce spune vine din cel mai cald si bun și blând și drag loc. Poate nu alege mereu cele mai …prietenoase cuvinte (și ar trebui să știi, că nici tu n-o faci!), dar îți vrea tot binele de pe pământ și încă un pic „că cine știe când ne trebuie”. Și mai las-o în pace cu lucrurile pe care le tot adună prin casă - o să vezi că faci la fel! 

Te iubește, o iubești, nu vă mai creați probleme din nimic!


Învață să fii singură. Să stai cu tine și să-ți fie bine. Să vorbești blând cu tine. Să te ierți, să te asculți. Să tragi când e de tras și să stai când e de stat - insist puțin, știu eu de ce. Să faci ce îți place, să știi ce îți place. Să nu te plictisești, dragă, niciodată singură! 

*Pe de altă parte, vai, ce o să te mai plictisești de multe ori… ca atunci când căscai la grădiniță la serbare că te plictiseai - superb. O să mai caști!


Ești puternică și mare (deja). Puțini sunt. Mulți se vor speria de puterea ta, nu vor ști să o gestioneze și vor pleca. Lasă-i. Tu rămâi mare, ei rămân mici - așa e viața. Nu poți schimba, ajuta sau crește pe cine nu se lasă.


Ai grijă cu băieții. Hahhahahaha, pe bune! Sunt fix cum nu te aștepți - de la cel mai bun la cel mai rău sens. Și știi de ce? Pentru că sunt simpli. Prea simpli. Noi nu înțelegem „simpli”. Dar o să vezi că ușor, ușor, cu timpul, vei începe să înțelegi. Mai greu va fi să accepți. 

Doar încearcă să vezi atunci când oamenii îți arată cine sunt. 

Și să nu (mai) privești în ochi care nu te (mai) văd. 

Tu ești cea mai importantă! - ți-am ziiiiiiss.


Ține-te de scris, abia l-ai descoperit! 

Crede-mă că e o altă armă bună! 

Vei ajunge la un moment dat să spui că ești… cea mai bună versiune a ta când scrii. 

Ești! - testez chiar acum.


Ai grijă de tine, încearcă să rămâi moale… moliucă, cum zice mama :)

Treptat, va deveni o mare putere că ești așa. 

Trebuie doar să n-o pierzi.


Hai, vezi că întârzii la școală!

Și nu te mai trezi morocănoasă!


te pup 





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

furtuna

Afară e furtună - cald, dar furtună.  Mi-am dat seama că așa e și în mine.  Am vrut să scriu asta pentru că mi s-a părut frumos și n-am vrut să uit.  Și dacă tot sunt aici și n-am mai scris demult, aș putea să scriu puțin.  Ce să scriu?  Habar n-am.  Hai să-ți zic ce am mai făcut de când n-am vorbit.  De când n-am mai vorbit e cam demult, pentru că am fost prinsă de/cu/în diverse lucruri și din câte pot să-mi amintesc, ultima dată când am vorbit pierdeam pe cineva drag tare și îmi plângeam dorul pe aici.  Sunt peste trei luni de atunci și s-au simțit cât trei vieți.  A fost ziua noastră. A trecut 27, a venit 28.  Nu-mi place.  Ca număr, vreau să zic. Cu toate că sunt, probabil, cel mai străin-de-numere om de pe lumea asta - că nu mi-a plăcut matematica, nu înțeleg mai departe de fracții nimic și am mai fost și la profil uman în liceu - îmi plac numerele. Îmi place să le atribui semnificații, să decid că o vârstă e mai frumoasă decât...

să vizităm ce iubim

Abrudul e un loc special pentru mine. Am spus-o și o voi mai spune aproape până la obsesie.   Poate pentru că aici oamenii sunt calzi mereu și se bucură de lucrurile simple. Poate pentru că timpul trece mai blând și mai luminos sub cerul minunat al fiecărui apus. Poate pentru dorul pe care îl simt traversându-mi trupul din inimă și până în emisfera dreaptă, eliberând orice „griji” credeam importante și aducându-mă mai aproape de ceea ce contează cu adevărat.Poate pentru că m-am bucurat prea puțin de el atunci când i-a fost vremea, iar acum încerc să apuc cu toate degetele sufletului meu puținele zile pe care le apuc an de an aici.   Poate pentru că e unul din puținele locuri în care pot mereu să mă întorc și să mă simt ca într-un moment anume; cea mai bună versiune a mea - o fată zâmbitoare, cu chef de viață și lucruri, care se bucură să bată mingea pe asfaltul rece de (lângă) munte și să deseneze ore la rând. Poate pentru jeleurile ieftine ce mă întorc în copilărie și bi...

saudade

Obișnuiam să scriu cu orele.  Mă așezam în fața calculatorului și mă pierdeam printre tastele lui.  Trăiam vieți paralele mai ceva ca cel mai dăruit actor și inventam universuri la care Elon Musk nici nu visează.  Apoi mergeam grăbită la mama să-i spun „vrei să-ți citesc ce am scris?”.  Iar ea voia. Mereu.  Ne așezam amândouă pe canapea și turuiam bucuroasă tot ce mi-am povestit în minte și-n literă.  Iar ea lăcrima. Mereu.  Puțin încurcată de maturitatea gândurilor mele, puțin mândră de felul în care le știu traduce în cuvânt, puțin emoționată de mărturisirile pe care i le făceam indirect.  Am crescut printre muze. Le-am simțit fâlfâitul ușor al aripilor când intrau pe geam, odată cu primele raze ale dimineții, iar dorul mă gâtuia imediat ce le simțeam plecate. Am învățat cum să mă port cu ele; cum să le chem timid sau să le alung mânios - când credeam că nu-mi ajung. Am deslușit taina chemării lor, ca pe o rugăciune pe care o inventezi, tu pentr...