Treceți la conținutul principal

te pup

Ce faci? Cum ești?

Îți mai e frică de întuneric? Încerci să nu? Sunt mândră de tine!


Uite, m-am așezat pe marginea asta de vis, să-ți scriu și să-ți spun niște lucruri, pentru că am simțit că mă cauți. Iar dacă am simțit greșit, să mă ierți, poate te căutam eu.


Mă gândesc foarte des la tine. De cele mai multe ori mă întreb dacă te-am făcut mândră, fericită, mulțumită cu locurile în care am dus viața noastră. Știu că nu toate sunt cele mai însorite, dar să știi că am căutat mereu să fie, totuși, măcar o rază. 


Și uite, chiar cu asta aș vrea să încep.. 


Nu mereu vei vedea soarele. Și nici nu ar trebui. Furtunile ne cresc; dar ne și răcesc. 

Îți doresc să nu pierzi niciodată raza - avem una ascunsă bine în suflet, ai s-o găsești când vei avea cea mai mare nevoie de ea!


Iubirea nu e totul. Adică e. E absolut tot ce merită prețiut și protejat și îngrijit pe lumea asta (alături de artă, poate), dar nu ar trebui să devină centrul universului tău! 

Tu ești cea mai importantă! - ți-o spun eu și ți-o mai spun și alți oameni pe aici.


O să fii rănită. Uneori pentru că meriți, alteori pentru că atât s-a putut de cealaltă parte. Pentru că iubești prea mult și prea curajos. Pentru că ai așteptări prea mari. Pentru că ești proastă de gură - Doamne, cât mi-aș dori să fi putut schimba asta! Pentru că ești impulisvă și gândești după ce faci, nu înainte - și doar ți-a spus, și îți va mai spune, mama de atâtea ori!!! 

Și vei mai fi rănită și din greșeală, și pentru că nu a știut, nu și-a dat seama, lalalaa. 

Ideea e să nu rănești și tu înapoi, pe cât posibil. Îți va fi greu și nu-ți va ieși întotdeauna, dar trebuie să.încerci.mereu!


O să te bucuri de multe ori fără să știi de ce. Vei avea momente în care o senzație nepământeană te va cuprinde de sus până jos și vei simți că vibrezi de fericire. 

Respiră și asimilează starea! Se împuținează cu timpul și îți va fi dor de ele.


Trebuie să muncești! Nu îți place, știu. Dar trebuie. E absolut singura cale. 

Crede-mă când îți spun, am încercat și așa și pe dincolo, dar nicidoată nu iese DACĂ.NU.MUNCEȘTI. 

Iar când crezi că nu mai poți să muncești, ți se pare că ai obosit și nu mai ai resurse, încea…


...rcă să te odihnești! Dar nu transforma odihna într-o vacanță prelungită. 

Trebuie să știi diferența între pauză, vacanță, concediu, turul Europei, dispari o lună pe o insulă din Mexic și pensie. Și să le aplici pe fiecare la timpul lor!


Trebuie să-ți impui limite. Știu, nici asta nu îți place. Nici nu îți va plăcea vreodată, dar trebuie să încerci - să încercăm. 

Uneori va fi nevoie să fim nemiloase cu noi! 


Instinctul îți e cea mai bună armă! 

Să ai mereu încredere în el! 


Mama nu e un dușman. Știu că pare, de multe ori… Știu că te enervează și nu înțelege și pare că e total împotriva ta. Dar tot ce spune vine din cel mai cald si bun și blând și drag loc. Poate nu alege mereu cele mai …prietenoase cuvinte (și ar trebui să știi, că nici tu n-o faci!), dar îți vrea tot binele de pe pământ și încă un pic „că cine știe când ne trebuie”. Și mai las-o în pace cu lucrurile pe care le tot adună prin casă - o să vezi că faci la fel! 

Te iubește, o iubești, nu vă mai creați probleme din nimic!


Învață să fii singură. Să stai cu tine și să-ți fie bine. Să vorbești blând cu tine. Să te ierți, să te asculți. Să tragi când e de tras și să stai când e de stat - insist puțin, știu eu de ce. Să faci ce îți place, să știi ce îți place. Să nu te plictisești, dragă, niciodată singură! 

*Pe de altă parte, vai, ce o să te mai plictisești de multe ori… ca atunci când căscai la grădiniță la serbare că te plictiseai - superb. O să mai caști!


Ești puternică și mare (deja). Puțini sunt. Mulți se vor speria de puterea ta, nu vor ști să o gestioneze și vor pleca. Lasă-i. Tu rămâi mare, ei rămân mici - așa e viața. Nu poți schimba, ajuta sau crește pe cine nu se lasă.


Ai grijă cu băieții. Hahhahahaha, pe bune! Sunt fix cum nu te aștepți - de la cel mai bun la cel mai rău sens. Și știi de ce? Pentru că sunt simpli. Prea simpli. Noi nu înțelegem „simpli”. Dar o să vezi că ușor, ușor, cu timpul, vei începe să înțelegi. Mai greu va fi să accepți. 

Doar încearcă să vezi atunci când oamenii îți arată cine sunt. 

Și să nu (mai) privești în ochi care nu te (mai) văd. 

Tu ești cea mai importantă! - ți-am ziiiiiiss.


Ține-te de scris, abia l-ai descoperit! 

Crede-mă că e o altă armă bună! 

Vei ajunge la un moment dat să spui că ești… cea mai bună versiune a ta când scrii. 

Ești! - testez chiar acum.


Ai grijă de tine, încearcă să rămâi moale… moliucă, cum zice mama :)

Treptat, va deveni o mare putere că ești așa. 

Trebuie doar să n-o pierzi.


Hai, vezi că întârzii la școală!

Și nu te mai trezi morocănoasă!


te pup 





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

tot ce știu despre iubire

  Există iubiri.  Și apoi există Iubiri.  Nu am mai scris inspirată de cineva de ani buni. Nu inspirată-bun.  Nu am mai găsit puterea, dorința sau poezia în oamenii din jurul meu.  Oamenii pe care am ales să-i iubesc și care au ales să nu.  Cred că am fost prea sufocată, pentru prea mult timp de ceea ce a trebuit să fiu pentru ei,  crezând cu toată ființa că asta îi va  vindeca  ajuta i n s p i r a dar oamenii nu pot fi vindecați, ajutați, inspirați atunci când ei nu vor.  Apoi a apărut.  Ca o primăvară a vieții mele, într-o primăvară a vieții mele.  Fără așteptări, fără întrebări, fără griji și temeri că aș putea fi și simți prea mult.  M-a privit cum nici un alt bărbat nu m-a privit. M-a simțit cum nimeni nu m-a simțit.  Mi-a arătat că Iubirea nu îți crește adrenalina, ci îți relaxează umerii.  Atât de normal, natural și firesc încât n-am putut să nu cad.  Am căzut pradă ochilor care au văzut dincolo de zi...

furtuna

Afară e furtună - cald, dar furtună.  Mi-am dat seama că așa e și în mine.  Am vrut să scriu asta pentru că mi s-a părut frumos și n-am vrut să uit.  Și dacă tot sunt aici și n-am mai scris demult, aș putea să scriu puțin.  Ce să scriu?  Habar n-am.  Hai să-ți zic ce am mai făcut de când n-am vorbit.  De când n-am mai vorbit e cam demult, pentru că am fost prinsă de/cu/în diverse lucruri și din câte pot să-mi amintesc, ultima dată când am vorbit pierdeam pe cineva drag tare și îmi plângeam dorul pe aici.  Sunt peste trei luni de atunci și s-au simțit cât trei vieți.  A fost ziua noastră. A trecut 27, a venit 28.  Nu-mi place.  Ca număr, vreau să zic. Cu toate că sunt, probabil, cel mai străin-de-numere om de pe lumea asta - că nu mi-a plăcut matematica, nu înțeleg mai departe de fracții nimic și am mai fost și la profil uman în liceu - îmi plac numerele. Îmi place să le atribui semnificații, să decid că o vârstă e mai frumoasă decât...

dacă ieri eram Dumnezeu

Dacă ieri eram Dumnezeu aș fi fost foarte departe de ceea ce ar trebui să fie un Dumnezeu.  Dacă ieri eram Dumnezeu aș fi fost egoistă și aș fi dat o lege prin care din familiile care sunt deja foarte mici nu mai trebuie să moară nimeni.  Dacă ieri eram Dumnezeu trimiteam un miracol într-un mic oraș de munte și o speranță nemărginită în inimi din toate colțurile țării.  Dar ieri nu am fost Dumnezeu, iar azi sunt o fetiță singură și tristă, o nepoată îndoliată și un om revoltat și nemulțumit care nu înțelege de ce oamenii pe care îi iubește continuă să dispară.  Obișnuiam să cred despre mine că mă descurc bine cu moartea - că o știu gestiona și pentru că multă vreme nu m-a afectat așa cum vedeam că se întâmplă în jur, voi reuși să-mi țin puterea și să rămân implacabilă în fața ei.  Totuși, a apărut această conștientizare dureroasă a greutății pierderilor pentru care nu eram pregătită și care îmi sfâșie inima din piept mai mult și mai mult de la moarte la moarte....