Afară e furtună - cald, dar furtună. Mi-am dat seama că așa e și în mine. Am vrut să scriu asta pentru că mi s-a părut frumos și n-am vrut să uit. Și dacă tot sunt aici și n-am mai scris demult, aș putea să scriu puțin. Ce să scriu? Habar n-am. Hai să-ți zic ce am mai făcut de când n-am vorbit. De când n-am mai vorbit e cam demult, pentru că am fost prinsă de/cu/în diverse lucruri și din câte pot să-mi amintesc, ultima dată când am vorbit pierdeam pe cineva drag tare și îmi plângeam dorul pe aici. Sunt peste trei luni de atunci și s-au simțit cât trei vieți. A fost ziua noastră. A trecut 27, a venit 28. Nu-mi place. Ca număr, vreau să zic. Cu toate că sunt, probabil, cel mai străin-de-numere om de pe lumea asta - că nu mi-a plăcut matematica, nu înțeleg mai departe de fracții nimic și am mai fost și la profil uman în liceu - îmi plac numerele. Îmi place să le atribui semnificații, să decid că o vârstă e mai frumoasă decât...
eu, când scriu, sunt cea mai bună versiune a mea.