Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2025

începutul și finalul educației mele au fost mișto și de restu’ caramele

  Mai este foarte puțin până termin cu școala și acum cred că-i pe bune. Am mai zis eu o dată, prin 2020, că mi s-a luat de școală și educație, că mi-am petrecut trei sferturi din viață în bancă - proporția s-a cam păstrat: din cei 27 trăiți, 19 au fost în școală (vă vine să credeți!?!? mie nu.) și că e cazul să mă opresc. Dar ce bine că nu m-am oprit atunci!  Totuși, nu despre asta vorbim azi, aici.  Azi, aici, vorbim despre oamenii mei preferați din toată școala asta multă pe care am făcut-o, care se întâmplă să se afle la cele două capete ale drumului meu: atunci și acum.  Doamna învățătoare este cea datorită căreia am inventat sintagma „dUamnă cu D mare”, pentru că, o merită din plin și cu adevărat. Duamna mea a fost cea mai bună Duamnă din câte aș fi putut avea: era dură și ne certa când eram lepre și nu voiam să scriem, (ah! tonul ascuțit care mă striga din fundul sălii „IANAAA!!!” și știam clar că mai am câteva secunde până la cataclismul mondial care se numea...