blogul cu substrat

  . . . . Știi povestea cu fluturii, nu? Fluturii din stomac care se nasc atunci când apare îndrăgosteala.  Senzația nepământeană când ești privit cu ochi plini de iubire.  Și dacă ți-aș spune că ai deja fluturii?  Fluturii sunt prima rază de lumină pe care ai văzut-o când ai deschis ochii pentru prima dată pe pământ. Tu nu ți-o amintești, dar fluturii da.  Toate parfumurile pe care le-am mirosit și le-am potrivit unui moment.  Paginile cărților pe care le-am răsfoit în soare, citind pe diagonală, cu gândul altundeva.  Curaj, nostalgie și macaroane cu brânză în bucătăria care miroase a Dero. Fluturii sunt dorurile pe care le zâmbim în noapte.   Războaiele pe care ni le purtăm smeriți, în liniște.  Ca un cumul de experiențe, trăiri și amintiri pe care le denumim ca importante și decidem să ne construim din, prin, cu, după și în ele.  Iar fluturii se recunosc. Se activează ca niște magneți.  Încep să zboare bezmetic, se caută dis...