Ce faci? Cum ești? Îți mai e frică de întuneric? Încerci să nu? Sunt mândră de tine! Uite, m-am așezat pe marginea asta de vis, să-ți scriu și să-ți spun niște lucruri, pentru că am simțit că mă cauți. Iar dacă am simțit greșit, să mă ierți, poate te căutam eu. Mă gândesc foarte des la tine. De cele mai multe ori mă întreb dacă te-am făcut mândră, fericită, mulțumită cu locurile în care am dus viața noastră. Știu că nu toate sunt cele mai însorite, dar să știi că am căutat mereu să fie, totuși, măcar o rază. Și uite, chiar cu asta aș vrea să încep.. Nu mereu vei vedea soarele. Și nici nu ar trebui. Furtunile ne cresc; dar ne și răcesc. Îți doresc să nu pierzi niciodată raza - avem una ascunsă bine în suflet, ai s-o găsești când vei avea cea mai mare nevoie de ea! Iubirea nu e totul. Adică e. E absolut tot ce merită prețiut și protejat și îngrijit pe lumea asta (alături de artă, poate), dar nu ar trebui să devină centrul universului tău! Tu ești cea mai importantă...
eu, când scriu, sunt cea mai bună versiune a mea.